1523, prima atestare
Satul Iezărenii Vechi a fost atestat pentru prima la 25 martie 1523 cu denumirea Ivereni. Cercetătorul Vladimir Nicu, autorul îndreptarului bibliografic în două volume „Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi” consideră că „Iezărenii de peste Prut”, pomeniți într-o carte domnească din 25 martie 1523, e actualul sat Iezăreni. El fusese întărit prin suret voievodal fraților Sima și Toma Dușescul (Documente privind istoria României. Veacul XVI. A. Moldova. Vol 3. București, 1951). Iar la 13 iulie 1726 domnitorul Mihail Racoviță confirmă hotarele ocinei Iezăreni. Recensământul din 1772-1773 a fixat aici 8 gospodării. Ioan Tăutu din Iezăreni de pe apa Ciulucului făcu la 23 iunie 1803 o mărturie hotarnică cu satul Glinjeni. Bisericuța din lemn fusese construită în 1794.
O altă mențiune istorică îl prezintă și cu numele de Lozareni. Analizând Documentele privind relațiile agrare în veacul al XVIII-lea, am găsit un document datat cu 23 februarie 1754, unde „Matei Ghica, domnul Moldovei, dă încuviințare egumenului de la Bărboi să oblige pe locuitorii de pe moșia Lazoreni, să dea câte 2 lei noi de casă sau să lucreze 12 zile pe an mănăsterescul și să dea dijmă”.
Sub numele Ezireni satul nostru este pomenit într-un document datat 23 mai 1775 unde: „Grigore Alexandru Ghica, domnul Moldovei, dă încuviințare vel clucerului Iordache, epitropul Socolei, să oblige pe locuitorii de pe moșiile mănăstirești, atât cei de la Socola, cât și cei de la Ezireni să dea dijma în produse, să lucreze pe an „zilele cele obișnuite” ori să dea câte 2 lei de casă”.
Satul e așezat pe partea stângă a râușorului Ciulucul de Mijloc, lângă mari iazuri piscicole dintre Chișcăreni și Ciuciuieni în apropiere de drumul național Chișinău-Bălți. Piscul Horez de peste iaz are o atitudine de 258 m, restul colinelor din jurul așezării sunt mult mai joase.
Râuri: Ciulucul de Mijloc;
Râpe: Râpa lui Năstase, Râpa lui Chelmescu;
Lacuri: Hamzău, Șleomca, La răchițe, Lăzoaia, Moș Andrei, La porcărie.
Iazuri: În fața satului, La Grădină, La Băjereanu, La brigadă.
Dealuri: Trei Dealuri, Oușor, Petroiul, Horezul.
Date arheologice
Moșia satului nostru, precum mărturisesc arheologii, a fost populată încă cu 140 de secole în urmă. Savantul Ion Hîncu menționează :„Pe moșia acestui sat au fost descoperite urmele a două stațiuni umane cu o vechime de peste 14.000 de ani, dovadă sigură fiind uneltele de cremene, găsite aici. Încă două așezări umane au existat aici prin anii 6.000-5.000 î. Hr. Și pe vetrele acestora s-au găsit obiecte din perioada de trecere de la mezolitic (mileniile XII-VI î. Hr.) la neolitic (mileniul V î. Hr.). 3 vetre de așezări au rămas din anii 5500-5000 î. Hr. Pe locurile unde au fost vetrele așezărilor s-au găsit diferite obiecte de cremene, vase de argilă din neolitic, epoca pietrei șlefuite, când oamenii puteau deja șlefui unelte din cremene și modela vase din argilă. A fost atestată existența unui sat din anii 3500-4000 î. Hr., iar altul având o vechime puțin mai mică. Pe vetrele acestora s-au găsit obiecte casnice, mai ales, vase din lut din eneolitic, epoca pietrei și aramei. Urmele a două sate datează prin a. 1300 î. Hr.. Și aceste sate au pierit în flăcări. Pe vetrele lor au fost atestate obiecte casnice din epoca bronzului. În perioada romană aici exista un sat, care a dăinuit până la năvălirea hunilor din anul 376, când acesta a fost devastat și incendiat. Pe vatra lui au fost găsite obiecte din epoca romană a Daciei (sec. II-IV e.n.). După formarea Țării Moldovei, aici au luat ființă 4 sate, care au existat până prin a. 1700, ulterior tot aici a apărut un alt sat, care a dăinuit până prin anul 1800. Rămâne să admitem că locuitorii celui din urmă au întemeiat satul Iezărenii Vechi. În preajma Iezărenilor Vechi sunt 4 tumuli – morminte ale nomazilor, protejate de stat.
Sfântul Ierarh Nicolae, ocrotitorul satului nostru
Biserica din lemn din această localitate. cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae”, a fost construită de către enoriași în anul 1772. Din cauza vechimii, a fost închisă de conducerea eparhială în anul 1863, iar enoriașii au fost incluși la parohia Ciuciuieni. Actuala biserică de piatră, conform Anuarului Eparhiei Hotinului, a fost zidită în anul 1925, păstrând același hram, „Sf. Ierarh Nicolae”: Confesiunea religioasă adoptate de biserică e religia creștină ortodoxă, stil vechi. Dintre ctitorii de bază se poate evidenția boierul Ion și coconul Herța din localitatea Flămânzeni, raionul Sângerei și Alexei Balțanu, locuitor al satului nostru.
Cu toate că nu are statutul de casă memorială sau muzeu, nu putem trece cu vederea „Prestolul”, o mică căsuță ridicată pe locul unde se afla cândva altarul vechii biserici de lemn a localității. Sătenii se comportă cu pietate și credință față de acest mic edificiu. Practic, pe perioada de aproape 100 de ani, în mica încăpere arde candela la sărbătorile religioase. A rămas pentru noi un muzeu al sufletului și credinței.
